Latest Entries »
Am obisnuit la fiecare sfarist de an sa trag linie, nu de coca sau de aspirina pisata, ci una imaginara (figures, huh?). Punand in balanta ce mi-am propus la sfarsitul anului 2009 si cat am reusit sa realizez pana la sfarsitul lui 2010 se pare ca nu a fost un an tocmai pierdut. Am stat si am scris pe foaie ca pe o lista de comparaturi sau orice altfel de lista pe care o fac: numerotata sau cu liniuta de la capat. Au fost cateva realizari (pozitive sau … mai putin pozitive) notabile ceea ce ma duce cu gandul la cateva idei:
- “Mi-i leni” it`s not a catchphrase. It`s a way of living!
- Nu incepe tot felul de afaceri pe timp de criza, decat, doar daca esti dispus sa pierzi prea multi bani si prea mult timp.
- Don`t commit yourself, unless you`re commiting to a life full of tits, ass, very wet pussy and lots of freaky weird sex.
- Nu dori raul unei persoane. Doreste raul unei multimi, asa sunt sanse mai mari ca o persoana sa o pateasca.
- Lasa-te de fumat numai daca ai chef, nu pentru ca te-a lovit ideea intr-o zi … You will be SORRY! Banii si sanatatea niciodata nu sunt un motiv suficient de bun. Nu vei face diferenta intre sevraj si nervii de zi cu zi.
Ce am realizat in 2010?
- I gave up smoking
- I gave up Pepsi
- I almost gave up sex 
- Am condus peste 2000 km urmarind o bombonica. Va sugerez sa nu va creeati fetish-uri diabetice.
- In sfarsit imi place ceva la o institutie de invatamant: NIMIC!
- Am sters toate filmele porno din PC. Am facut loc pentru documentare.
Realizez ca am inceput treptat sa devin din ce in ce mai serios si lipsit de umor (bun sau prost, nu conteaza). Unii s-ar grabi sa spuna ca ma maturizez, cineva imi face vraji! “Creca” nu exista.
Ce pretentii avem de la 2011?
- Sa moara capra vecinului (iar)
- Daca tot doresc moartea caprelor, sa moara toate caprele urate ca ma sperie (Parazitii)
- Apropo de vecin: sa sara in aer cu tot cu etaj cand isi mai asculta lalaielile
- Sa nu se termine mancarea si berea (altfel ma voi reapuca de fumat)
- Sa ma ingras (macar pana la 35 kg cu TV-ul in brate)
- Extras din blogpostul anului trecut: “Sa ma mut din apartamentul asta … sau sa se mute gandacii” … m-am mutat, numai ca nu am nimerit unde trebuia, sper sa ma mut din nou. Punct.
- Sa treaca anul repede. In apropierea sfarsitului lumii (dec. 2012 parca) vreau sa ies pe strada in fundul gol. De ce? De ce nu?
- Anul asta cu Sonisphere sa vina si Slipknot. 2010 a fost plin de concerte interesante. 2011 de ce sa nu fie cel putin la fel?
Nu am mai scris de ceva timp si asta se simte pe tastatura: e ruginita, nu mai merg toate tastele … intre timp aratata altfel. Defapt daca stau mai bine si ma gandesc … e alta!
Prin Germania, BRB!
For what is worth, you will be missed!
Am aflat ca, in viata daca nu esti destul de magar (unul destept), nu ai pile si/sau nu ai calcat in rahat, nu ajungi sa iti realizezi nici macar 10% din aspiratii si nici sa rezolvi marea majoritate din problemele cu care te confrunti zi de zi.
De ce sa fii magar (cu pile)?
Sunt fericit sa anunt ca dupa lupte seculare cu sistemul lu` peste, mi-am primit acel NUP (Neinceperea Urmaririi Penale) pe care il asteptamam de atata amar de vreme, apoi apelat la o anume persoana care mi-a inapoiat permisul inainte sa apuc sa termin fraza. De ce sa stau sa astept 3 luni de suspendare de permis sau sa dau din nou sala (cu metodologie schimbata de acum 5 ani jumate cand am luat eu permisul) sa imi mai taie astia o luna sau doua din calendarul de asteptare cand sunt atati oameni in tara asta care fac tot felul de magarii? Eh, acum aveti pe cap unul in plus. Macar eu nu am furat pe nimeni, problema m-a privit numai pe mine.
De ce sa calci in rahat (cat mai des)?
Acum cateva saptamani am decis sa ma inscriu la facultate (iar). Am studiat eu problema pret de cateva zile apoi m-am decis … Stiintele Comunicarii si Relatii Publice, ID, in cadrul Universitatii Danubius Galati. Este o “aventura” perfecta. Munca imi acapareaza zilnic majoritatea timpului, weekend-ul vreau sa il am cat mai liber, nu mi-ar strica sa mai citesc o carte din ce imi dau aia acolo si apoi la sfarsit de semestru sa dau examene, am timp pentru toate. Depun eu actele ca orice student constient in devenire apoi imi zice tanti aia sa ma intorc saptamana viitoare (asta) sa vad daca am fost sau nu acceptat.
Intre timp ma tot (futea) freca un gand: Ce ar fi daca imi schimb eu optiunea, ma bag la zi, mai vad si eu un profesor, mai vad un coleg, mai scriu un curs? Dar nu prea am timp, daca “dumnezeu” graieste ca are nevoie de mine? Lasa ca ID e perfect. Ajung eu luni la ei, cu banii (in dinti) pentru taxa, in caz de am fost acceptat, ma uit pe liste sa vad daca am fost acceptat, vad ca sunt acceptat impreuna cu restul listei (ce surpriza), apoi ma duc la tanti aia de la secretariat sa intreb unde platesc taxa si ce altceva ar mai treebui sa stiu. Ce chestie, dupa ce apuc sa intreb de ale mele … sunt intrebat scurt: “Nu ai primit nici un telefon de la noi? A fost o mica problema si locurile de la ID sunt ocupate toate!” Deja incepeam sa ma pierd cu firea, dar, dansa continua: “… dar esti inscris la ZI cu drepturi depline de ID. Daca vrei sa te duci la cursuri, te duci, daca nu vrei sau nu ai cum, nu te duci, e necesar doar sa faci o cerere sa putem sa iti motivam absentele”. Ce chestie … si acum cateva zile ma plangeam ca nu merge nimic bine! Prost sa fii, noroc sa ai, in cacat sa calci!
Daca astazi imi va spune medicul ca nu am facut hernie (inca) si tusea mea e de la o simpla viroza si nu am reusit sa imi distrug plamanii din nou, pot spune ca sunt un roman fericit. Dupa ce termin de scris ma duc sa caut niste balegar.
Anunt in viitor (nu stiu cat de apropiat) niste schimbari. Nu sunt multumit de traiectoria pe care a luat-o acest blog. In nici un caz nu l-am facut sa scriu una sau doua chestii interesante si apoi sa il transform intr-un jurnal public. Plus ca nici traficul pe care il am de o luna nu ma multumeste (e adevarat, nu prea am scris). Mi-am imaginat ceva mai profund, mai amuzant, mai destept, mai placut. If the shit starts to go crazy, then i`m doing it right!
Ca o introducere, am sa fac o paranteza (scurta)
Campania de ecologizare de pe 25 septembrie “Let`s Do It Romania” a fost un succes.
Conform Adevarul “2.300 de gălăţeni au răspuns apelului organizatorilor acţiunii de ecologizare „Let’s do it Romania” şi au reuşit să strângă 5.270 de saci cu deşeuri menajere.”
A fost o campanie cu cateva peripetii, ceva rasete si o mare fata uimita (a mea). E foarte frumos/distractiv sa iesi cu niste prieteni sau cunostinte sa strangi cateva gunoaie intr-un sac si sa imparti pliante la niste persoane total dezinteresate sau sa te duci la haules-baules in sat si sa ii faci curat pe marginea drumului si mai mult … sa stragi cativa saci cu gunoaie. Ce m-a uimit? Pai nesimtirea adultilor cu nasul pe sus din oras. Au fost unii tineri care macar au asteptat 5 minute cu foaia aia in mana si apoi au ascuns-o prin nu stiu ce locuri, altii s-au simtit si au aruncat foaia la tomberon. In schimb, o baba nefututa (pardon, nesatisfacuta) aflata la menopauza de 30 de ani probabil cu un caine la fel de … nesatisfacut s-a simtit ea mai desteapta si a aruncat fluturasul ala pe jos in fata noastra cu mentiunea “Da` eu ce treaba am? Parlamentul sa se ocupe!”.
Pai fa femeie! Tu ai vazut vreodata vre-un parlamentar sa se dea jos din comfortul lui de unde e cocotat sa vina cu fraieru` de rand sa stranga gunoaie? Sunt prea ocupati cu calcule, cum sa ne mai fure, cum sa mai bage impozite pe case si pe masini cu motorizare peste 1.6! Probabil ca pe vremea lui Nea` Ceasca daca ai fi aruncat pe jos o scobitoare te luau aia si “iti controlau temperatura”. Cred ca gandirea-Iliescu ti-a stagnat in inima si bobul ala de fasole pe care il numesti creier … nu mai exista spirit civic (din orice punct de vedere) sau bun simt. Probabil si casa ta arata la fel ca interiorul cerebelului tau: prafuita si plina de panza de paianjen.
Pe traseu alte motive de uimire: erau de-al de haules-baules care treceau pe langa noi cu masina, se opreau si se bagau in seama, exclamand: “Este foarte frumos ce faceti voi! Ar trebui sa puna astia niste amenzi pentru fraierii care arunca pe jos!” si alti “pularai” care treceau cu masinile lor bengoase si incercau sa ranjeasca la noi in timp ce crapau in ei seminte si se holbau la noi cu niste ochi de parca se uita boul la poarta noua.
… dar nu mai conteaza. Ideea era ca totul s-a terminat bine si am reusit sa lasam o impresie buna. Anul viitor vom veni cu ceva mai multa experienta!
Aaa! Am avut si o petrecere de final. Baietii de la Partizan au fost cei ce au acceptat sa ne cante imnul LDIR si ne-au incantat cu piesele lor pret de 60-70 de minutein Zod!ar. O petrecere pe curat cu oameni curati cu un ambient curat si cu bautura (curata?!).
In alta ordine de idei …
Am realizat acum ceva timp ca viata mea este un mare sir de prioritati si de clasificari date uritarii undeva intr-un colt de camera, intr-un dulap, puse foaie peste foaie, zi dupa zi, uitand intre timp sa mai fac si ordine. Si acolo au putrezit! Nu mai am chef de nici o clasificare, de nici o problema la care sa ii gasesc o logica, de nici un “prieten” care abia asteapta sa imi intorc spatele pentru a putea vorbi in voie, de nici o aspiratie in plus fata de cele pe care le am acum deoarece nu mai am timp deloc pentru altele, nici cu cele actuale nu ma descurc. Asa ca am sa le pastrez pe cele importante si restul am sa le ard.
Acum ceva vreme am luat o decizie hotarata: “Nu ma mai intereseaza”. O decizie cam pertinenta avand in vedere ca nu se adresa nici unui caz in mod special, desi dorintele si ideile cele mai ciudate sau cele mai promitatoare mi le-am pastrat pana astazi …
Probabil toamna asta nesuferita este de vina pentru faptul ca improsc ochii cititorului cu tot felul de ganduri mai mult sau mai putin emotionante sau pentru gandurile mele cu tenta usor schimbata spre emotional sau poate e de vina “Diesel Power“.
As mai fi scris multe chestii … doar ca … sufar de sindromul “Selective Memory Loss” si probabil ca am uitat ce tot incercam sa uit de atata amar de vreme …
In sfarsit … o clipa libera si pentru mine. O clipa sa imi adun gandurile, sa imi trag sufletul si sa concretizez cateva idei.
In primul rand, si cel mai important: TU, ROMANE! Vezi banneru` ala din coltul din dreapta-sus? Este o redirectionare catre site-ul Let`s Do It Romania. Ce e cu site-ul asta? Simplu! Pe 25 septembrie A.C. (anu` curent … nu aer conditionat!) se organizeaza o curatenie generala in tara. Daca te-ai saturat sa vezi tot felul de mormane de gunoi cand mergi prin tara, atunci, ajuta si tu. Participa voluntar! O zi intr-un an pentru curatenie alaturi de alti doritori voluntari cu siguranta pe viitor, din punct de vedere moral cel putin te va face sa te simti mai bine.
Doritorii galateni se pot informa (pe langa site) in Geenie Caffe la bar (str. Brailei nr.30 sau pentru site, click pe banner-ul din dreapta) sau pe mail la una din urmatoarele adrese: laura.oanca@letsdoitromania.ro sau silviu.negoita@letsdoitromania.ro. Doritorii din tara sunt rugati sa intre pe site si sa caute judetul din care fac parte si un lider de grup pentru a se alatura.
In alta ordine de idei: am mai fost o data la mare deoarece m-a invitat un prieten la ziua lui (in Vama frate?!), motiv de a-mi testa calitatile de sofer la drum lung si calitatile de alcoolic la sticle mari si uriase. S-au intalnit acolo Focsani Drinking Team cu Galati Speed-Drinking Champion. Imaginati-va ce dimineti mahmure puteam sa am.
A fost si ziua mea. Evident, motivul perfect pentru o chindie si pentru aruncat bani pe bautura. Cu ocazia asta as vrea sa imi anunt oficial protestul fata de cele 3-4 persoane care au lipsit, desi prezenta lor era imperativa (sa va puneti voi intrebari de ce, ba). In schimb tin sa multumesc pentru: tricouri, pantaloni, bricheta zippo si gazul pentru ea, setul de carti si chipsuri pentru poker, pentru narghilea si nu in ultimul rand lui Silviu pentru ca a stat cu noi, desi era obosit, ca sa putem incinge o petrecere.
Alte probleme:
1. Retardatii astia de la judecatorie au nevoie probabil de subordonati sa gandeasca pentru ei deoarece nu vad motivul pentru care un dosar este solutionat asa greu. Pentru orice eventualitate, am incetat sa imi mai prelungesc dovada. Daca imi da Neincepere de Urmarire Penala (NUP) la solutionare, am nevoie de 3 luni fara permis si fara dovada pentru a putea echivala pedeapsa la chestia cu accidentul. Daca imi da cu suspendare … sa-i fut … iubesc cum stiu eu!
2. Urasc sa fiu mintit sau sa stiu ca mi se ascunde ceva important. Sa spunem ca as avea un al 6-lea simt. In 95% din cazuri imi dau seama daca cineva ma minte sau … se fofileaza! De multe ori o fac pe prostul sa evit scandaluri, dar cateodata …
3. Munca in combinatie cu tata este un amestec distructiv. Eu si taica-miu avem fix acelasi temperament: el ar fi multumit sa imi implanteze un chip in cur sa imi dicteze viata iar eu as fi multumit daca as trai pe Marte (probabil acolo chip-ul nu are semnal). De multe ori am zis ca … cu prima ocazie pe care o prind sa ma mut din nou in Bucuresti, plec fara nici un pa, acum chiar am ajuns sa cred. Pacat ca momentan impartim acelasi loc de munca si aceeasi casa … altfel … ce liniste ar fi …
Si daca tot veni vorba de tata, isi vinde “Iahtul”. Asa ca am deschis o noua arie in blog numita “Comert” pentru a facilita si alte tranzactii si schimburi pe vitor.
Si cum am obisnuit lumea cu o morala sau o dedicatie ascunsa intr-un vers de melodie …
P.S.: Incercand sa anticipez anumite reactii din partea unor cunostinte (prieteni, amici, whatever) care au impresia ca isi pot da cu parerea exact cand/acolo unde nu le este ceruta, am un singur raspuns: MA-TA-I GHEI!
In doua cuvinte: fac bine!
De la ultimul blogpost si pana acum am avut parte de tot felul de experiente placute, neplacute, ciudate, neprevazute, etc. Mult mai multe gandite, cateva concretizate, extrem de putine de interes major (personal). Nu am mai scris pentru ca nu am avut nici interes nici rabdare nici timpul necesar (but that`s abbout to change).
Intr-o ordine oarecum cronologica am sa incerc sa expun cateva momente mai importante timp de o luna si jumatate pana azi.
1. Am fost la Sonisphere.
Adevarul este ca festivalul a fost doar un motiv intemeiat de a ajunge din nou in capitala pentru a-mi rezolva niste probleme personale. Totusi, am fost si la festival si am avut ocazia sa (re)vad cateva trupe pe care le-am ascultat de pe vremea cand eram plod si inca nu m-am saturat sau am inceput sa ascult mai tarziu si mi se par ca si artisti mai mult decat ok. Nu am reusit sa ajung in prima zi (Gay-No-War and gay friends day) si nici nu am avut nici un interes, dar zilele de 26 si 27 iunie au fost cireasa de pe tort: trupe de genul Metallica, Rammstein, Slayer, Stone Sour, Megadeth, Alice in Chains (cele de care am fost eu interesat), si restul trupelor care au participat.
Un festival cu o medie de organizare de peste 9 (dupa standardele mele), au reusit sa impace si capra (spectatorii au fost multumiti in general de sonorizare si de amplasamentul general al standurilor si al toaletelor) si varza (trupele au avut chef de cantat, drept urmare, au reusit un show de neuitat).
Doua mici dezamagiri am avut si amandoua in timpul show-ului celor de la Metallica. In comparatie cu 2008 publicul a fost lenes si fara pofta de cantat si de tipat (sau schelalait). Si domnul James era sa dea cu bata in balta cand a spus “Buda-charest”. Noroc ca a repetat de vreo zece ori apoi Bucharest sa uite publicul de acel mic semi-incident. Din ce am inteles, cei de la Anathema nu i-au iertat. Spuneau ca “Americanii astia nu stiu nimic. Suntem in Bucuresti, nu Budapesta”.
As mai continua cu povestea de Bucuresti ce a tinut 3 zile si 10 ore, am ce povesti, din pacate ce ar fi trebuit sa urmeze am decis sa fie o usa inchisa, cel putin pentru moment.
2. M-am apucat de escalada.
La acest capitol nu e prea mult de spus. Am avut norocul sa cunosc cateva persoane cu care sa practic cateva sporturi pe care voiam sa le incerc de ceva timp sau pe care nu le-am mai practicat de ceva vreme (fotbal, baschet, escalada). Momentan nu am decat doua iesiri si tot atatea trasee complete facute. Desi conditia mea fizica din punct de vedere al fortei in brate cam lasa de dorit, sunt hotarat sa practic in continuare si sa ma agat de stanci ori de cate ori am ocazia. Poate in viitorul apropiat imi orientez finantele catre echipament si antrenament in salile amenajate din oras.
Pentru cei ce sunt interesati, puteti sa imi lasati un comentariu si apoi va anunt eu cum dati de mine, sau, puteti sa imi trimteti un mail (adresa o aveti la hAbout Me, dar, nu va garantez un raspuns rapid). Escalada se face prin Muntii Macin (doar pentru a va face o idee).
3. Am fost la mare.
… si a fost bine! A fost asa de bine incat ce faceam seara nu imi mai aduceam aminte a 2-a zi si ziua eram asa de relaxat si bine-dispus incat parca imi era groaza ca vine seara si e rost de chef-uri. A fost o experienta unica pentru mine avand in vedere ca anul acesta am privit totul cu alti ochi: dimineata obositi si lenesi si seara ceva mai tulburi. Am avut parte de cateva experiente placute de genul: “Nu mai am bani si bancomatul nu merge … cui ii pasa? Stau la Stuf si beau cateva beri din banii pe care ii mai am”, si alte experiente nu chiar placute de genul … va zic cu alta ocazie
Ce imi rezerva viitorul ?
Pai pentru restul de luna August nu prea cred ca voi avea prea mult timp liber avand in vedere ca in ultima vreme munca imi acopera cam 75% din timp si 20% somn-ul. Septembrie se anunta sa fie ceva mai liber avand in vedere ca se apropie o zi foarte costisitoare din viata mea, apoi cateva zile vreau sa plec intr-un tur al moldovei si imprejurimile (Iasi – Roman – Vatra Dornei – Bacau), apoi daca totul va fi ok … Londra: Here i come! Totusi sper sa mai ajung un week-end la mare si unul la Targu Mures la Peninsula.
Pana una-alta … ne vedem luni in Bucuresti.
V-as fi povestit mult mai multe cu lux de amanunte, dar …
- How would I know?
- There`s only two ways to know she`s your real companion: You either know when you meet her or you know when you loose her!
Gasca iti ureaza pe langa toate cele ce se ureaza de ziua cuiva, multa lumina in beci, caramizi multe in cap si nu in ultimul rand, melodia de mai sus
Vineri, 28 mai 2010 (Era Noastra), a fost mult asteptata lansare de album numit “Fetish” al formatiei Vita de Vie. Dupa cum s-a presupus dinainte, nici macar nou-deschis-ul club Zod!ar (a se citi zodiar) nu a reusit sa faca fata grupului de fani extrem de mare VDV din Galati. Pentru un fost cinematograf, sa sustii un concert cu 800 de oameni (dupa ochiul meu si al altor cativa amici) este o realizare. Totusi, ca orice concert, are puncte forte si puncte slabe.
Prima idee, o chestie care m-a nedumerit: Ce dracu cauta ţopârlanii la un concert rock?! M-am intalnit cu niste cunostinte inainte de concert, cunostinte care nu au nici cea mai mica legatura cu genul de muzica, in schimb au aterizat cu pitipoancele. Tin sa precizez faptul ca intrarea s-a platit 15 lei. Deci nu era vreo chestie in aer liber unde vine cine vrea si se lasa cu tot felul de marlanii.
Sa nu fiu inteles gresit: nu am nimic impotriva cu ideea ca acesti oameni (care spre surprinderea mea au fost extrem de linistiti) sa vina la concert, totusi, nu vad nici o legatura. Poate se mai trezesc unii dintre ei si vor sa se culturalizeze. Cine stie?
Ca sunt la capitolul “cazuti in cap, nimeriti fix in sala concertului”: Au fost un grup de 10 copii (liceeni?!) ce tot strigau inainte si in timpul prestatiei trupei din deschidere (imi pare rau, nu imi aduc aminte cum se numesc, dar au cantat mai mult decat acceptabil) de acum mult prea celebra fraza a lui Despot: “3 in pula basca mea!”. Nu pot sa zic ca mi s-a parut o idee proasta, totusi, ca sa incepi sa urli in timp ce canta un grup de copii care se pierd pe scena la primul “pleaca ba acasa” sau pe langa alti 500 de insi care privesc linistiti restul concertului, e putin cam pueril si lipsit de bun simt! Eu sincer as fi abordat tactica “3 degete in aer” si probabil dupa 2-3 melodii Despot si-ar fi dat seama. Se presupune ca omul ala e inteligent.
NU SUNTETI MAI DESTEPTI DECAT GHIRŢOII BA! SUNTETI LA FEL DE RETARDATI!
Alt punct de vedere, de data asta cu siguranta mai trist: organizarea concertului din punct de vedere al intrarii si al repartizarii spatiului a lasat de dorit. Clubul are o intrare cu 3 puncte de acces. Macar doua din ele s-ar fi putut folosi! Deoarece cu intrarea s-a miscat destul de greu, s-a creeat o imbulzeala si o aglomeratie destul de iritanta. Interesant a fost ca nimeni nu s-a impins sa intre mai repede (cum am vazut prin alte cluburi la alte concerte prin alte orase). Lumea a fost destul de linistita.
Una din partile bune ale concertului a fost pretul intrarii: 15 lei pentru un concert (cu o trupa mainstream) si o bere mi se pare o nimica toata. Oricum prima bere am consumat-o in primele 2 minute. Un mare plus pentru Tuborg, bere ce isi promoveaza din plin campania “Green Fest” si festivalul “Sonisphere”. La fiecare bere pe care am baut-o am castigat cate 6 cutii de bere. Nu-i asa ca e afacere? Altii au castigat bilete la una din zilele de la Sonisphere. Nu-i asa ca toata lumea e fericita?
Si bautura nu a fost singura parte buna. Concertul s-a auzit bine. S-a auzit chiar foarte bine! A fost un soc pentru mine ca nu l-am auzit pe Despot incepand sa dea indicatii sunetistului de genul “da monitorul mai incet”, “chitara solo mai tare” sau “mai taie din inalte”.
Concertul s-a desfasurat in limite normale, cu gramada de ovatii adusa formatiei de la fani si viceversa (de fiecare data cand VdV vin in Galati, Despot ne asigura ca la noi formatia se simte cel mai bine). Binecunoscuta moşeala (sau pogo cum se zice in restul tarii) nu a lipsit nici ea, desi locul era prea mic si prea aglomerat si prea sufocant pentru asa ceva.
Playlist-ul VdV, schimbat de la lansarea albumului “Egon”, a fost unul clasic pentru o lansare de album. A inceput cu piesa “Vina” (pana acum 2-3 ani incepeau cu “Totata”), au continuat cu piesele de pe “Fetish”, dupa prezentarea albumului au cantat piesele celebre, au iesit de pe scena, s-au intors dupa ce s-a strigat 2-3 minute “BIS!”, au mai cantat 2 piese si cam asa a fost concertul intr-un rezumat extrem de scurt. Ordinea pieselor chiar nu le mai tin minte. Nici nu mai stiu cu exactitate ce au cantat. Oricum, s-a meritat.
Poate ca punctul culminant (ala bun) a fost cand baietii au decis sa ramana la after-party. Multa lume cu poze si autografeau asaltat masa artistilor, ce rabdatori au impacat fiecare fan si au mai stat si de vorba cu oamenii ce voiau sa mai intrebe cate ceva.
Am apucat sa stau de vorba cu Despot, Pupe si ceva mai mult cu Ciuplea. Avand in vedere ca discutiile au fost relativ lungi si alcoolul circula pritre neuroni ca si cand ar fi fost ceva normal am sa va relatez pe scurt ce imi aduc aminte:
- Video-urile vechi de la Academia Vedetelor nu se mai gasesc. Naiba stie pe unde zac. M-ar fi interesat “Lumea vrea sa sara” by Adrian Despot, videoclip filmat in statiunea Olimp acum 15 ani, videoclip la care am participat si eu (daca il are cineva … sa imi trimita un mail, voi fi recunoscator).
- Daca te pasioneaza parapanta, scoala este in jur de 300-400 Euro, tine aproximativ 4 luni si echipamentul cu tot cu parapanta te costa cam 2500 Euro.
- Vita de Vie nu are influente KoRN. Doar seamana.
- Ciuplea nu a vrut sa cante in VdV in prima instanta. A participat la concurs la insistentele unui prieten.
- Despot e fan KC And The Sunshine Band.
Am mai discuat si despre altele, dar, avand in vedere ca eram deja intr-o stare avansata de alcoolemie (la rezultatul calculatorului aveam 0.53092431756082%) nu mai tin minte multe.
Poze cu ei am facut, dar, am considerat ca toata lumea (interesata) are poze cu ei, deci, in loc de poza de final am sa las o piesa de pe noul album.
Saptamana viitoare: COMA!
