Am aflat ca, in viata daca nu esti destul de magar (unul destept), nu ai pile si/sau nu ai calcat in rahat, nu ajungi sa iti realizezi nici macar 10% din aspiratii si nici sa rezolvi marea majoritate din problemele cu care te confrunti zi de zi.

De ce sa fii magar (cu pile)?
Sunt fericit sa anunt ca dupa lupte seculare cu sistemul lu` peste, mi-am primit acel NUP (Neinceperea Urmaririi Penale) pe care il asteptamam de atata amar de vreme, apoi apelat la o anume persoana care mi-a inapoiat permisul inainte sa apuc sa termin fraza. De ce sa stau sa astept 3 luni de suspendare de permis sau sa dau din nou sala (cu metodologie schimbata de acum 5 ani jumate cand am luat eu permisul) sa imi mai taie astia o luna sau doua din calendarul de asteptare cand sunt atati oameni in tara asta care fac tot felul de magarii? Eh, acum aveti pe cap unul in plus. Macar eu nu am furat pe nimeni, problema m-a privit numai pe mine.

De ce sa calci in rahat (cat mai des)?
Acum cateva saptamani am decis sa ma inscriu la facultate (iar). Am studiat eu problema pret de cateva zile apoi m-am decis … Stiintele Comunicarii si Relatii Publice, ID, in cadrul Universitatii Danubius Galati. Este o “aventura” perfecta. Munca imi acapareaza zilnic majoritatea timpului, weekend-ul vreau sa il am cat mai liber, nu mi-ar strica sa mai citesc o carte din ce imi dau aia acolo si apoi la sfarsit de semestru sa dau examene, am timp pentru toate. Depun eu actele ca orice student constient in devenire apoi imi zice tanti aia sa ma intorc saptamana viitoare (asta) sa vad daca am fost sau nu acceptat.
Intre timp ma tot (futea) freca un gand: Ce ar fi daca imi schimb eu optiunea, ma bag la zi, mai vad si eu un profesor, mai vad un coleg, mai scriu un curs? Dar nu prea am timp, daca “dumnezeu” graieste ca are nevoie de mine? Lasa ca ID e perfect. Ajung eu luni la ei, cu banii (in dinti) pentru taxa, in caz de am fost acceptat, ma uit pe liste sa vad daca am fost acceptat, vad ca sunt acceptat impreuna cu restul listei (ce surpriza), apoi ma duc la tanti aia de la secretariat sa intreb unde platesc taxa si ce altceva ar mai treebui sa stiu. Ce chestie, dupa ce apuc sa intreb de ale mele … sunt intrebat scurt: “Nu ai primit nici un telefon de la noi? A fost o mica problema si locurile de la ID sunt ocupate toate!” Deja incepeam sa ma pierd cu firea, dar, dansa continua: “… dar esti inscris la ZI cu drepturi depline de ID. Daca vrei sa te duci la cursuri, te duci, daca nu vrei sau nu ai cum, nu te duci, e necesar doar sa faci o cerere sa putem sa iti motivam absentele”. Ce chestie … si acum cateva zile ma plangeam ca nu merge nimic bine! Prost sa fii, noroc sa ai, in cacat sa calci!

Daca astazi imi va spune medicul ca nu am facut hernie (inca) si tusea mea e de la o simpla viroza si nu am reusit sa imi distrug plamanii din nou, pot spune ca sunt un roman fericit. Dupa ce termin de scris ma duc sa caut niste balegar.

 

Anunt in viitor (nu stiu cat de apropiat) niste schimbari. Nu sunt multumit de traiectoria pe care a luat-o acest blog. In nici un caz nu l-am facut sa scriu una sau doua chestii interesante si apoi sa il transform intr-un jurnal public. Plus ca nici traficul pe care il am de o luna nu ma multumeste (e adevarat, nu prea am scris). Mi-am imaginat ceva mai profund, mai amuzant, mai destept, mai placut. If the shit starts to go crazy, then i`m doing it right! :)